duminică, 30 aprilie 2017

QUASAR de Ana Mănescu

Autor: Ana Mănescu
ISBN: 978-606-8530-87-1
Data apariției: martie 2015
Număr de pagini: 144
Format: 13×20 cm
Tip copertă: broșată
Colecție: Radical din 6

„Universul a început cu un Bang și s-a terminat cu un sărut, ca toate marile iubiri.”
„Ana Mănescu este o scriitoare tulburător de generoasă: ea nu împărtășește cu cititorii doar ceea ce este la suprafață, explicit, nedureros, blând; îi plac subteranele, ascunzișurile, visele uitate, amenințările mute, teama ființei de ea însăși, întunericul care are nevoie doar de o scânteie pentru a se preschimba în lumină orbitoare. Și ni le oferă pe toate, cu sinceritate și o delicatețe care nu se mai regăsește în nicio altă carte pe care ai putea-o citi vreodată. Quasarul poate construi o lume și o poate exploda într-o bătaie de aripi. Pentru că totul și nimicul înseamnă altceva numai după ce au fost atinse de iubire.
Ana scrie despre acele clipe în care ești cel mai adevărat tu care a existat vreodată. Și ești cel mai mult tu când ești prins în iubire, ca într-o capcană de soare.” (Cristina Nemerovschi)



După ce-am fost zguduită bine d-un orgasm marca Ana Mănescu în prima mea carte citită de la ea, m-am așteptat la același tratament și de la Quasar. E drept, nu m-am înșelat, dar orgasmul literar a fost mult mai slab ca intensitate față de Stresul. Pentru acest fapt îmi asum în totalitate vina marcată de interesul meu diminuat pentru volumele de povestiri. Quasar este cu siguranță volumul meu preferat de povestiri din câte am citit până acum.


Quasar. Ce este acela un Quasar? Mulți cititori se împotmolesc de la titlu, titlu misterios care în mod sigur te face să te gândești la Univers/Planete/Spațiu Cosmic. Dar mă îndoiesc profund că ar știi un cititor obișnuit ce e acela un Quasar. Conform DEX-ului, Quasarul este un obiect cosmic, cu strălucire de zeci sau sute de ori mai puternică decât a celor mai mari galaxii, care emite intens radiounde sau obiect cosmic extragalactic, sursă puternică de radiații luminoase și electromagnetice, identificată cu ajutorul radiotelescoapelor prin detectarea emisiei radio, având pronunția cuasár.



Rămâne totuși o întrebare. Ce legătură ar putea exista între titlu și continut? Quasar e ca un gigant carusel care te ia de pe pământ în mod neașteptat și te ridica până la cer de unde privești toată Galaxia, iar apoi te aruncă înapoi pe Pământ să simți explozia de quasari. Cum reușește autoarea să facă asta? Cuvintele sunt cheia care elibereaza quasarii. Prin intermediul cuvintelor au luat naștere imagini dinamice, emoții puternice.

Antologia Quasar cuprinde o serie de povestiri, povestioare, povestiuțe, uneori ciudate, alteori doar ciudățele, unele abstracte, altele emoționante, majoritatea la limita dintre real și imaginar, dar toate sunt cu și despre profunzimea sufletului uman prin raportare la univers. 


Din nou voi spune că autoarea are un simț extraordinar de a surprinde. Citatul de pe copertă, "UNIVERSUL A ÎNCEPUT CU UN BANG ȘI S-A TERMINAT CU UN SĂRUT, CA TOATE MARILE IUBIRI" îți inspiră tenta unui roman siropos de dragoste. Surpriză! Nici vorbă de așa ceva! Bineînțeles, dragostea există în formă latentă alături de un vârtej complex de stări și sentimente. Totul orbitează în jurul obsesiilor, pasiunilor, speranțelor, viselor, dorințelor, iluziilor, durerilor, tainelor. Extazul, melancolia, tristețea, repulsia, furia, fascinația marchează drumul personajelor către idealuri, perfecțiune și dorința nestăpânită de a-și depășii limitele. 

Deși Quasar nu începe cu "Mâncam o salată", nici nu se termină cu "gândac de bucătărie", nu am putut să nu observ același tip de dialog alert și pasajele emoționante ce au ca destinație finală inima cititorului. 


Așa cum am apreciat la Stresul dintre orgasme, apreciez și aici faptul ca fiecare povestire se deschide cu câte un citat și un vers dintr-o melodie. În plus, la Quasar, am remarcat că înainte de orice povestioară se regăsesc scurte secvențe tulburătoare notate cu cifre romane.




  • „-Porneşti o iubire sau o distrugi?

-A începe înseamnă a sfârşi, n-ai înţeles până acum?”


  • "Mi s-a părut că te-am văzut pe stradă, printre chipuri speriate și trupuri încovoiate. (...) Tu zâmbeai de sub umbrela ta roasă.Și am știut că într-un alt context te-aș fi putut iubi. Mult. Colosal, Sfâșietor."



  • „Sunt eu numai când scriu tot ce e întunecat, când lepăd teama şi dorinţa deopotriă, când mă trezesc din amorţeala necesară ca să mă iubeşti şi ca să te iubesc.”



  • „Pictorul crezuse dintotdeauna că arta ne va mântui sau ne va aduce sfârşitul. Cu arta începuse evoluţia, cu imaginaţia primilor oameni. Cel care a lovit două pietre, creând simfonii de scântei şi sunete, transformându-le în foc roşiatic şi trosnete de crenguţe. Cel care şi-a dorit eternitatea şi a pictat pe un perete al peşterii sale istoria luptei cu un mamut – ziua în care şi-a cucerit femeia. Piramidele şi bijuteriile egiptenilor. Epopeea lui Ghilgameş. Ceremonia ceaiului. Omenirea pornise din arta pură şi, la final, arta avea să îi decidă soarta.”




  • „Orice ai face, oricât ai încerca să fugi, nu-i poţi ignora. Te vor prinde, te vor cuprinde şi vei fi al lor. Ceea ce e refuzat nu dispare. Ci creşte. Şi te macină. Şi te amestecă. Te trage pe nas, te topeşte, te ascunde, te schimbă, te ucide şi devii şi începi.”
  • „Cu cât înaintau în toamnă, cu atât mai mult din poemul lor rămânea. Nu dădeau drumul la căldură niciodată. Scriau împreună – trupul ei se mişca odată cu penelul lui. Şi iubeau împreună, ca la început, când el fusese piatra rigidă şi ea nisipul care îl ascundea, îl rodea, încet, încet, îl modela după chipul şi asemănarea ei.”




  • „Mi-am imaginat multe morţi şi toate erau frumoase: turbionul de fluturi, quasarii, cuţitele de diamant. Sau că voi muri citind un manuscris nesfârşit, povestea completă a omenirii. Care s-ar fi terminat când un om ar fi reuşit să ajungă la zi.”
„-Cum ai pierdut-o?
-Cum pierzi pe oricine. Nu am știut că o vreau. N-am vrut-o. Am renunțat la ea cu mult înainte ca ea să renunțe la mine, mi-era la fel, știi? Pentru că atunci când aveam nevoie de ea era acolo. Și într-o zi…
-Ai căutat-o și nu mai era, sau ce?”



Quasar este o carte luminoasă, sensibilă, profundă, semi-orgasmică și cât de poate de tulburătoare. Dacă apreciezi proza scurtă, abundența metaforelor și cauți o carte care să te amețească un carusel, atunci adoptă un Quasar de aici și bucură-te de noua senzație.

Nota: 4.5/5

Stresată am fost, Quasarii i-am văzut, acum nu-mi rămâne decât să o cunosc și pe Sonnja. Cert este că mă declar fana Anei Mănescu.

Mulțumesc Editurii Herg Benet pentru carte!

Recenzia mea pentru STRESUL DINTRE ORGASME : aici.